ogeág (= hogeag) s. n. (pl. ogeaguri) Vezi definitia »

peleág (-gă), adj. – Chel, fără păr. – Var. peleg. Origine necunoscută. Se folosește în Banat. Der. dintr-un sl. *plĕchŭ (Tiktin) este incertă, chiar și legătura cu felegos „zdrențăros” (Scriban). Cf. pilug ? Vezi definitia »

mulăceág, mulăceáguri, s.n. (reg.) petrecere, chef, ospăț. Vezi definitia »

BALTÁG, baltage, s. n. Topor cu coadă lungă, întrebuințat și ca armă. ♦ Fig. Lovitură aplicată cu acest topor. [Pl. și: baltaguri. - Var.: (reg.) baltác s. n.] – Cf. tc. balta. Vezi definitia »

pag (págă), adj. – Tărcat, pestriț, bălțat. – Var. peag. Sl. pegu (Cihac, II, 237; Conev 97), cf. sb. pjega „pată”, v. slov., cr. pega. Vezi definitia »