tașmág s.n. (reg.) bâtă mare; ciomag. Vezi definitia »

sfoiág (-iégi), s. m. – 1. Larvă a unei specii de gîndac (Terebrio molitor). – 2. (Trans.) Mucegai. – Var. (s)faiog, sfoiog. Origine îndoielnică. Pare să derive de la foi „a mișuna”, cu suf. -og. S-a mai pus în legătură cu sb. svud „miros de arsură” (Cihac, II, 341); cu lat. folium, cu suf. -ac (Pascu, Suf., 190); sau cu bg. svojak „cumnat” (Candrea; cf. Scriban). – Der. sfo(i)gi, vb. refl. (Olt., a se mucezi). Vezi definitia »

IOSÁG, iosaguri, s. n. (Reg.) Moșie. ♦ Avere, bogăție. – Magh. joszág. Vezi definitia »

DESÁG s. m. v. desagă. Vezi definitia »

covrág, covrági, s.m. (reg.) 1. tulpina, coceanul porumbului; strujan, hlujan, turjan, tulean. 2. vrejul de pepene sau de dovleac. 3. buruiană înaltă care crește în grâu. 4. (la pl.) vreascuri, uscături. Vezi definitia »