Definita cuvantului rechizitoriu
RECHIZITÓRIU, rechizitorii, s. n. 1. Cuvântare a procurorului în care acesta expune, în fața instanțelor de judecată, punctele pe care se sprijină acuzarea. ♦ Act prin care procurorul deschide acțiunea penală împotriva infractorului și dispune trimiterea lui în judecată. 2. Fig. Acuzare gravă și violentă. [Var.: rechizitór s. n.] – Din fr. réquisitoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rechizitoriu
CARTILÁGIU s. n. v. cartilaj. Vezi definitia »
ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu. Vezi definitia »
VIRÁGIU s.n. v. viraj. Vezi definitia »
cidíu, -ie, adj. (reg., înv.) de nimic, prostănac, motolog. Vezi definitia »
amfibiu,-ie,amfibii,adj.ș.n.I.Adj.1.[Despre fiinte]Care poate trai in apa si pe uscat sau care are o faza de dezvoltare in apa si una pe uscat.2. Fig.Care are o natura sau un aspect dublu.II.S.n.Avion,automobilsau tanc special construite spre a putea fi utilizate atit pe uscat.cit si pe apa.-Din fr.amphibie. Vezi definitia »