LAPIDÁRIU s. n. 1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. 2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează. (< lat. lapidarium) Vezi definitia »

surzuéchiu s.n. (reg.) adaos. Vezi definitia »

bidivíu(bidivíi), s. m. – 1. Armăsar, cal arab. – 2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s. f. (arg., țiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”. Vezi definitia »

suháriu (-ii), s. m. – (Trans.) Pîine cazonă. Rus. sucharj, pl. suchari (Tiktin; Candrea). Vezi definitia »

CIȘMEGÍU, cișmegii, s. m. Slujbaș însărcinat în trecut cu supravegherea rețelei de cișmele în București. – Cișmea + suf. -giu. Vezi definitia »