ARGUMÉNT, argumente, s. n. 1. Raționament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmații. 2. (Mat.) Variabila independentă a unei funcții. – Din fr. argument, lat. argumentum. Vezi definitia »

PROTESTÁNT, -Ă adj. Referitor la protestantism, la protestanți. // s.m. și f. Adept al protestantismului. [Cf. fr. protestant, germ. Protestant]. Vezi definitia »

DIAMÁNT s.n. 1. Varietate cristalină și transparentă a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se folosește ca piatră prețioasă, ca abraziv etc. 2. Unealtă formată dintr-o bucățică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se folosește la tăiatul sticlei. ♦ Linguriță de metal cu suprafața exterioară acoperită cu țăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică. 3. Corp mic de literă. 4. Vârf de ancoră. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. diamant, germ. Diamant < gr. adamas]. Vezi definitia »

SOLICITÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care solicită (ceva); solicitator. [< fr. sollicitant, germ. Sollizitant]. Vezi definitia »

a-l strânge Dumnezeu de pe pământ expr. (pop.) a muri. Vezi definitia »