DILETÁNT, -Ă s. m. f. cel care se ocupă de o știință, artă sau tehnică numai din plăcere, fără a fi profesionist ori specialist; amator. ◊ (peior.) cel care îndeplinește o activitate în mod neglijent și fantezist, neavând o pregătire de specialitate satisfăcătoare. (< fr. dilettante) Vezi definitia »

HEXAVALÉNT, -Ă, hexavalenți, -te, adj. (Despre radicali sau elemente chimice) Care are valența șase. – Din fr. hexavalent. Vezi definitia »

DILUÁNT s. m. substanță care diluează (1). (< fr. diluant) Vezi definitia »

SUFICIÉNT, -Ă, suficienți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între „insuficient” și „bine”, cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente. Vezi definitia »

NEELEGÁNT, -Ă, neeleganți, -te, adj. Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; inelegant. – Ne- + elegant. Vezi definitia »