Definita cuvantului rezonanță
REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rezonanță
UIMEÁLĂ s. f. (Înv.) Faptul de a uimi; uluială, zăpăceală. Vezi definitia »
păcăneáță, păcănéțe, s.f. (reg.) 1. clopot mic de aramă pus la gâtul oilor. 2. epitet depreciativ pentru un om prost. Vezi definitia »
prováză adv. (reg.) după el. Vezi definitia »
ȘTIÚCĂ, știuci, s. f. Pește răpitor de apă dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață; mârliță (Esox lucius). ◊ Compus: știucă-de-mare = pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. štuka. Vezi definitia »
IMUNOHEMOLÍZĂ s. f. proces de distrugere a hematiilor sub acțiunea anticorpilor corespunzători. (< fr. immuno-hémolyse) Vezi definitia »