Definita cuvantului rezonanță
REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică, cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanță = cavitate al cărei volum de aer este capabil să oscileze și să amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale, de obicei făcute după asonanță, rimă sau localizare în timp sau spațiu. – Din fr. résonance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rezonanță
AFTOÁSĂ, aftoase, adj. f. (În expr.) Febră aftoasă = boală contagioasă specifică vitelor cornute, care se manifestă printr-o erupție la gură și la picioare și e transmisibilă și omului. – După fr. aphteuse. Vezi definitia »
bază, baze, s. f. 1. loc de întâlnire a unei bande de infractori. 2. sediul poliției. Vezi definitia »
LEGUMÍNĂ s. f. Globulină care se găsește în semințele leguminoaselor. – Din fr. légumine. Vezi definitia »
PRÍMULĂ s.f. Plantă ornamentală cu flori purpurii sau liliachii; (pop.) ciuboțica-cucului. [< lat. primula]. Vezi definitia »
RECRUDESCÉNȚĂ s. f. revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutățire, agravare. ◊ (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activități, a unui proces etc. (< fr. recrudescence) Vezi definitia »