FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura. Vezi definitia »

velínță (-țe), s. f. – Cergă, pătură, covor, cuvertură. – Mr. viledzà. De la Valencia (Schuchardt, Literaturblatt, 1893, 177; Meyer, Neugr. St., II, 17; Bogrea, Dacor., III, 738), prin mijlocire orientală, cf. ngr. βελέντσα, tc. velençe, alb. veljendzë, sb. velenca, pol. welenc. Der. din mag. Velencze „Veneția” (Miklosich, Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai puțin probabilă, cf. și bresc. valensana. Numele se datorează reputației vechilor țesături de Valencia. Ipoteza lui Pascu, I, 192 (tracul *vellenza, în legătură cu lat. vellus „lînă”) este de nesusținut. Este dubletul lui verincă, s. f. (Trans., covor). – Der. velințar, s. m. (vînzător de velințe). Vezi definitia »

IZALOBÁRĂ s.f. Linie care unește pe o hartă meteorologică punctele în care presiunea atmosferică a variat de la aceeași cantitate între două observații consecutive. [Var. isalobară s.f. / < fr. isallobare]. Vezi definitia »

PROTÓMĂ s.f. Figurină în formă de cap de animal sau de om, formând un ornament al unui obiect metalic sau ceramic. [Cf. fr. protomé]. Vezi definitia »

CONTRASTÁMPĂ s. f. imagine inversată a unei gravuri, a unei stampe. (< it. contrastampa) Vezi definitia »