Definita cuvantului carabinieră
CARABINIÉRĂ, carabiniere, s. f. Verigă metalică de dimensiuni reduse, având o clapetă cu deschidere spre interior, folosită ca element de legătură la asigurarea alpiniștilor în coardă în timpul escaladei.
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu carabinieră
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli Vezi definitia »
ELECTROCATALÍZĂ s. f. accelerare a proceselor fizi-co-chimice din organismele vii cu ajutorul curentului electric. (< germ. Elektrokatalyse) Vezi definitia »
MAGISTRATÚRĂ s. f. 1. funcție, demnitate de magistrat; durata acestei funcții. 2. corpul magistraților. 3. (fig.) funcție înaltă, de răspundere. (< germ. Magistratur, fr. magistrature) Vezi definitia »
ANTIPOLÁRĂ s. f. (mat.) polara, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul acelei conice. (< fr. antipolaire) Vezi definitia »
SOCOÁTĂ, socoate, s. f. (Reg.) 1. Socoteală, calcul. ♦ Nota de plată într-un local de consumație. 2. Părere, idee. ◊ Expr. A-și da cu socoata = a-și spune părerea, a crede că... 3. Grijă, considerație. – Postverbal al lui socoti. Vezi definitia »