LĂCÁTĂ s. f. v. lacăt. Vezi definitia »

EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette. Vezi definitia »

subțietúră, subțietúri, s.f. (înv.) 1. scădere a grosimii; contracțiune, stricțiune, subțiere. 2. scădere a concentrației sau a consistenței unor corpuri lichide sau vâscoase; diluare. 3. scădere a densității unor corpuri în stare gazoasă; rarefiere. Vezi definitia »

cretínță, cretínțe, s.f. (reg.) șorț, fotă, catrință (v.). Vezi definitia »

JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Știința dreptului. – Din fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia. Vezi definitia »