Definita cuvantului scorțos
SCORȚÓS, -OÁSĂ, scorțoși, -oase, adj. 1. Care nu se îndoaie, care rămâne drept, lipsit de suplețe, țeapăn, tare, rigid; a cărui suprafață prezintă asperități, care este aspru la pipăit ca o scoarță (1). ♦ Fig. (Despre oameni și manifestările lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pământ etc.) Cu o crustă groasă și aspră, cu scoarță. ◊ Pepene scorțos = pepene galben cu miezul tare. Mere scorțoase = varietate de mere mari, cu coaja groasă, de culoare galbenă-ruginie. ♦ (Despre piele) Îngroșat, aspru, uscat, bătătorit, crăpat; (despre față, mâini etc.) cu pielea îngroșată, aspră, bătătorită, crăpată. – Scoarță + suf. -os.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu scorțos
IRESPECTUÓS, -OÁSĂ adj. Lipsit de respect, de bună-cuviință; nerespectuos, necuviincios. [Pron. -tu-os. / cf. fr. irrespectueux]. Vezi definitia »
sărăciós2, sărăcioásă, adj. (reg.) 1. (despre oameni) lipsit de avere; sărac, sărman, nevoiaș, mizer. 2. (despre așezări, ținuturi, teritorii) cu oameni săraci, sărăcăcios. 3. care reflectă, denotă, trădează sărăcie; specific omului sărac, de om sărac; mizer, mizerabil. Vezi definitia »
PÂCLÓS, -OASĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os. Vezi definitia »
FĂȚÓS, -OÁSĂ, fățoși, -oase, adj. (Pop.) Cu față, arătos; frumos la față. – Din față + suf. -os. Vezi definitia »
VICTORIÓS, -OÁSĂ adj. care a obținut o victorie; învingător. (< fr. victorieux, lat. victoriosus) Vezi definitia »