cotrúță (-țe), s.f. – 1. Vatră, partea din față a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanț pentru ceaun. – 4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau găini. – Var. cotreț, cătreț. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč „colibă”; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și îl derivă pe cel anterior din bg. kótor „groapă”, fiind însă puțin probabil să fie așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nișă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, cățeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. Cf. coteț, ca și legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău. Vezi definitia »

FIBROÍNĂ s. f. substanță albuminoidă transparentă din alcătuirea fibrei de mătase naturală. (< fr. fibroïne) Vezi definitia »

ZÉUGMĂ s.f. (Ret.) Construcție prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre cele două substantive. [< fr. , lat., gr. zeugma]. Vezi definitia »

a fi pus în ramă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis. Vezi definitia »

TÂRNĂVEÁNCĂ, târnăvénce, s.f. Femeie care locuiește în regiunea Târnavelor sau este originară din această regiune. (târnăvean + suf. -că) Vezi definitia »