Definita cuvantului sezon
SEZÓN, sezoane, s. n. Perioadă de timp a anului corespunzând aproximativ unui anotimp. ♦ Perioadă a anului caracterizată prin apariția anumitor fenomene sau printr-o intensă activitate în unele domenii; timp al anului potrivit pentru a întreprinde anumite acțiuni condiționate de caracteristicile anotimpului. Sezon de băi.Loc. adj. De sezon = propriu, potrivit unui anumit sezon; fig. de actualitate. – Din fr. saison.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sezon
HIDROCORTIZÓN s. n. Hormon secretat de glandele suprarenale, care, preparat sintetic, are acțiune antiinflamatoareVezi nota și antialergică; cortizon. – Din fr. hydrocortisone. Vezi definitia »
PALTÓN s. n. haină groasă și lungă de iarnă, peste celelalte veșminte. (după fr. paletot) Vezi definitia »
farmazón (farmazóni), s. m. – Vrăjitor, vraci. – Mr. farmazón „înșelător”. Fr. franc-maçon „mason” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 242), prin intermediul ngr. φαρμασόνος „sacrilegiu” (Scriban), tc. farmasun, pol., rus. farmazon (Sanzewitsch 202). – Der. farmazoană, s. f. (vrăjitoare); farmazonie, s. f. (vrăjitorie). Sec. XVIII. Vezi definitia »
TAMPÓN s. n. 1. bucată mare de vată sau de tifon sterilizat care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie. 2. disc metalic masiv, prevăzut cu un resort puternic, care primește șocurile dintre vagoanele de cale ferată, de tramvai etc. 3. accesoriu de birou, dintr-o placă recurbată pe care se așază hârtie sugativă. 4. substanță pentru împiedicarea unui anumit proces chimic. 5. (inform.) dispozitiv destinat a izola un lanț de tehnici situat în aval de particularitățile unui lanț în amonte. 6. (fig.) ceea ce amortizează șocuri, împiedică ciocniri. ♦ zonă ~ = zonă de protecție dintre două state menită a împiedica conflictele directe. (< fr. tampon) Vezi definitia »
CARBÓN s. n. Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z