Definita cuvantului sinecdocă
SINÉCDOCĂ, sinecdoce, s. f. Figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului în locul părții (și invers), a particularului în locul generalului, a generalului în locul particularului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului însuși etc. [Acc. și: sinecdócă] – Din lat. synecdoche, ngr. sinekdohí, fr. synecdoque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sinecdocă
PROTEOSINTÉZĂ s. f. sinteză a proteidelor. (< fr. protéosynthèse) Vezi definitia »
MEDIEVÍSTICĂ s. f. Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul evului mediu. [Pr.: -di-e-] – Medievist + suf. -ică. Vezi definitia »
GLOÁBĂ, gloabe, s. f. 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa. Vezi definitia »
rovínă (rovíne), s. f. – Groapă, rîpă, adîncitură. Sl. rovŭ „groapă” (Cihac, II, 318), cf. rofii, și bg. rovina (Conev 40), care nu ne este clar, bg. rovenie „săpătură”. Vezi definitia »
ZEÍNĂ s. f. proteină vegetală din boabele de porumb. (< fr. zéine) Vezi definitia »