JÁRCHILĂ, jarchile, s. f. (Reg.) Haină uzată; cojoc de piele proastă. – Jarcă + suf. -ilă. Vezi definitia »

CERVÁNĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe și cu fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus) – Et. nec. Vezi definitia »

TELECARDIOGRÁMĂ s. f. înregistrare a electrocardiogramei de la distanță. (< engl. telecardiogram) Vezi definitia »

BONEȚÍCĂ, bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). Vezi definitia »

cánură (canuri), s. f. – Fibre sau resturi de fire de lînă, in sau cînepă, care cad la dărăcit; se folosesc pentru țesături mai groase sau pentru pînza de sac. – Mr. canură. Lat. cannŭla „trestioară”. (P. Papahagi, Notițe, 14; REW 1609; Pascu, I, 56; cf. DAR); cf. ven. kanula, friul. kánula, tarent. kanolo, cu sensul etimologic. Înainte, Tiktin (urmat de Pușcariu 268) se gîndise la un der. al vb. lat. carĕre „a scărmăna”, de tipul *carŭla, cu rezultat rom. disimilat; ipoteză puțin probabilă. Din rom. a trecut în ngr. ϰάνουρα, bg., sb. kanura (Romansky, Jb., XV, 110; Berneker 483; Capidan, Raporturile, 204). Vezi definitia »