própriu (próprie), adj. – Personal, specific. Fr. propre. – Der. impropriu, adj., din fr. impropre; proprietar (var. vulg. propietar), s. m., din fr. propriétaire; prop(r)ietăreasă, s. f. (stăpînă); prop(r)ietate, s. f., din fr. propriéte; improprietate, s. f., din fr. impropriéte; împrop(r)ietări, vb. (a se face proprietar; a da țăranilor proprietăți agricole). Toate var. fără r sînt vulgare. Vezi definitia »

FEROVANÁDIU s. n. aliaj de fier și vanadiu. (< fr. ferrovandium) Vezi definitia »

SIMPÓDIU s.n. Mod de ramificație a tulpinii prin creșterea mugurilor auxiliari. [Pron. -diu. / < lat. simpodium, fr. sympode, cf. gr. sympous – cu picioarele unite]. Vezi definitia »

REVELATÓRIU, -IE adj. v. revelator. Vezi definitia »

SÁRDIU s. n. piatră semiprețioasă transparentă, roșie sau brună. (< lat. sardium) Vezi definitia »