INVOCÁȚIE s.f. Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Gen. -iei, var. invocațiune s.f. / cf. fr. invocation, lat. invocatio]. Vezi definitia »

GRAFOSCOPÍE s. f. studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. (< fr. graphoscopie) Vezi definitia »

ORTOFONÍE s. f. pronunțare considerată corectă și normală conform tuturor normelor lingvistice ale unei limbi. (< fr. orthophonie) Vezi definitia »

PORFIRÍE s. f. boală caracterizată prin erupții de vezicule pe pielea expusă luminii. (< fr. porphyrie) Vezi definitia »

ANTIDEMOCRAȚÍE s. f. falsă democrație. (< anti- + democrație) Vezi definitia »