Definita cuvantului invocație
INVOCÁȚIE s.f. Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Gen. -iei, var. invocațiune s.f. / cf. fr. invocation, lat. invocatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu invocație
BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Reg.) Babă. ♦ Nevastă (bătrână). – Cf. babă. Vezi definitia »
TELEFONÍE s. f. transmitere la distanță a vorbirii cu ajutorul telefoanelor. (< fr. téléphonie) Vezi definitia »
CRIOGENÍE s. f. 1. tehnica producerii temperaturilor foarte joase. 2. metoda îmbălsămării prin înghețare. (< fr. cryogénie) Vezi definitia »
-BLEPSÍE elem. „vedere, văz”. (< fr. -blepsie, cf. gr. blepsis) Vezi definitia »
DESCUAMÁȚIE s.f. Descuamare. [Pron. -cua-, gen. -iei. / < fr. desquamation]. Vezi definitia »