Definita cuvantului tămăduire
TĂMĂDUÍRE, tămăduiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) tămădui și rezultatul ei; tămăduială. ♦ Izvorul tămăduirii = a) sărbătoare bisericească creștină ținută în prima vineri după Paști; b) loc cu ape de băut sau de scăldat, care au proprietatea de a vindeca anumite boli. – V. tămădui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tămăduire
în verificare expr. (intl. -d. oameni) dubios, care nu prezintă încredere. Vezi definitia »
PLIVÍRE, pliviri, s. f. Faptul de a plivi; curățire de buruieni; plivit1. – V. plivi. Vezi definitia »
DECOLÁRE s. f. 1. acțiunea de a decola. 2. separare chirurgicală a două planuri tisulare. ◊ execuție capitală prin tăierea gâtului cu sabia. 3. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat. (< decola) Vezi definitia »
CAROSÁRE s.f. Acțiunea de a carosa. [< carosa]. Vezi definitia »
VÂNTURÁRE, vânturări, s. f. Acțiunea de a vântura și rezultatul ei; vânturat; fig. frământare, agitație, tulburare. – V. vântura. Vezi definitia »