Definita cuvantului tătar
TĂTÁR, -Ă, tătari, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa. ♦ Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tătară. – Din tc. tatar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tătar
FORJÁR, forjari, s. m. Muncitor calificat care lucrează la forjare. – Forjă + suf. -ar. Vezi definitia »
CIREȘÁR, (2) cireșari, s. m. 1. (Pop.) Luna iunie. 2. (Ornit.) Botgros. – Cireașă + suf. -ar. Vezi definitia »
UNIPOLÁR, -Ă, unipolari, -e, adj. Care are un singur pol. ♦ (Despre celulele nervoase) Al cărei corp celular are o singură prelungire. – Din fr. unipolaire. Vezi definitia »
CĂRTURÁR, cărturari, s. m. Învățat, erudit; savant. – Din ngr. hartulários. Vezi definitia »
POLICELULÁR, -Ă, policelulare, adj. (Biol.; rar; despre organisme) Pluricelular. – Din fr. polycellulaire. Vezi definitia »