Definita cuvantului temă
TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu temă
LĂÚZĂ, lăuze, s. f. Femeie care se află în primele 6-8 săptămâni după o naștere. [Var.: lăhúză, lehúză s. f.] – Din ngr. lehúsa. Vezi definitia »
DECÉNȚĂ s. f. Respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din fr. décence, lat. decens. Vezi definitia »
CUSCÚTĂ s. f. plantă parazită cu tulpina filiformă, subțire, fără clorofilă, pe trifoi și pe lucernă; torțel. (< fr. cuscute, lat. cuscuta) Vezi definitia »
MÁRCĂ2 s.f. Unitate monetară până in 1999 a unor țări (Germania, Finlanda). [< germ. Mark]. Vezi definitia »
HUMOREÁNCĂ, humorénce, s.f. Femeie născută și crescută în localitatea Gura Humorului (din județul Suceava). ♦ Locuitoare din localitatea Gura Humorului. (humorean + suf. -că) Vezi definitia »