Definita cuvantului teren
TERÉN, terenuri, s. n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde șansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fața locului; la locul de producție. 3. (Urmat de determinări care arată destinația) Spațiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu teren
EROGÉN, -Ă, erogéni, -e, adj. (Despre zone ale corpului) Susceptibil a produce o excitație sexuală. (cf. fr. érogène) Vezi definitia »
SPECIMÉN s.n. (Uneori peior.) Exemplar, probă, model; mostră. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. spécimen, cf. lat. specimen – model]. Vezi definitia »
FOTOGÉN, -Ă adj. Care produce, răspândește lumină. [Cf. fr. photogène < gr. phos – lumină, gennan – a naște]. Vezi definitia »
ANTETRÉN s.n. Cele două roți (și trăsura pe care o poartă) care constituie partea de dinainte (detașabilă) a unui tun, a unei bucătării de campanie etc. [După fr. avant-train]. Vezi definitia »
DERMATOGÉN s. n. zonă externă a meristemului care generează epiderma. (< fr. dermatogène) Vezi definitia »