Definita cuvantului tic
TIC2, ticuri, s. n. Mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi. ♦ Deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient. – Din fr. tic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tic
AFLOGÍSTIC, -Ă adj. (Despre substanțe, corpuri) Neinflamabil. [< fr. aphlogistique, cf. gr. a – privativ, phlox – flacără]. Vezi definitia »
IPERBÓLIC, -Ă adj. v. hiperbolic. Vezi definitia »
TEROTÉHNIC, -Ă, terotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar cu implicații în proiectarea, construirea, exploatarea, întreținerea și repararea pieselor și organelor de mașini în scopul rentabilizării lor optime. 2. Adj. Referitor la terotehnică (1), de terotehnică (1). – Din engl. terotechnics. Vezi definitia »
AUTOLÍTIC, -Ă adj. referitor la autoliză. (< fr. autolytique) Vezi definitia »
PRECÓSMIC, -Ă adj. anterior lansării sau ajungerii în spațiul cosmic. (< fr. précosmique) Vezi definitia »