SAXÓN, -Ă, saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Saxonii sau care era originară de acolo; (la m. pl.) uniune de triburi germane care locuia în vechea Saxonie. 2. Adj. Care aparține vechii Saxonii sau Saxonilor (1), privitor la Saxonia sau la saxoni, originar din Saxonia. – Din fr. saxon. Vezi definitia »

BÓSTON¹ s.n. 1. Gen pianistic în jaz, constând dintr-o alternanță a notelor joase cu acordurile pe care acestea le susțin. 2. Dans mai lent decât valsul; vals lent; melodia acestui dans. [< fr. boston, cf. Boston – oraș în Statele Unite]. Vezi definitia »

URSÓN¹ s. m. varietate de cârtiță cu părul lung, având aspectul unei blăni. (< fr. ourson) Vezi definitia »

ODGÓN, odgoane, s. n. Funie groasă și lungă, îmbibată, de obicei, cu gudron și întrebuințată în marină, la pescuit, în transporturi etc.; cablu, parâmă, pălămar²; p. gener. orice funie groasă. [Var.: otgón s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon) Vezi definitia »