Definita cuvantului boston
BÓSTON1 s.n. 1. Gen pianistic în jaz, constând dintr-o alternanță a notelor joase cu acordurile pe care acestea le susțin. 2. Dans mai lent decât valsul; vals lent; melodia acestui dans. [< fr. boston, cf. Boston – oraș în Statele Unite].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu boston
DIATÓN s. n. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri și semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeași calitate ca și intervalele scării muzicale diatonice. II. s. f. dispunere naturală a tonurilor și semitonuriol într-o structură muzicală. (< fr. diatonique) Vezi definitia »
ETIMÓN, etimoane, s. n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din fr. étymon. Vezi definitia »
ELENOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă elenă. (< elen + -fon2) Vezi definitia »
alohtón (-loh-ton / -lo-hton) adj. m., pl. alohtóni; f. alohtónă, pl. alohtóne Vezi definitia »
ARHEGÓN s. n. organ de reproducere femel la alge, mușchi, ferigi și gimnosperme, care conține oosfera. (< fr. archégone, gr. arkhegonos) Vezi definitia »