Definita cuvantului focar
FOCÁR, focare, s. n. 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut raze paralele. ◊ Focar real = punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obținut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracția printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obținut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; în sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.). 6. (Med.; în sintagma) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator, loc în care se colectează puroiul; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții; p. ext. loc murdar, neîngrijit. 7. (Înv. și pop.) Fochist. – Foc1 + suf. -ar (după fr. foyer).

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu focar
BAZÁR s.n. Loc (acoperit) unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. [Pl. -ruri, -re. / < fr. bazar, cf. pers. bazar – piață]. Vezi definitia »
PLURISECULÁR, -Ă adj. multisecular. (< pluri- + secular) Vezi definitia »
SAR- v. sarco-. Vezi definitia »
SCAPULÁR, -Ă, scapulari, -e, adj. Care aparține umărului, privitor la umăr, din regiunea umărului. – Din fr. scapulaire. Vezi definitia »
advár (-re), s. n. – Amuletă, talisman. – Var. agvar(ă), avgar. De la numele Abgaro, al regelui din Edesa. După o legendă apocrifă, odinioară populară în România, acesta s-a însănătoșit grație unei scrisori primite de la Iisus Cristos, a cărei copie o purta cu sine, ca amuletă. Cf. Bogrea, Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj, I, 318-26, și II, 362-3; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 189. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z