PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Muncitor, cu un nivel de viață relativ scăzut, care, pentru a-și câștiga existența, își vinde forța de muncă pentru un salariu în general mic. – Din fr. prolétaire. Vezi definitia »

OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari. Vezi definitia »

HOMÁR s. m. crustaceu decapod marin, comestibil, asemănător cu racul. (< fr. homard) Vezi definitia »

ALCAZÁR s.n. (Liv.) Cetate sau palat întărit în Spania. [Pl. -re. / < sp. alcazar]. Vezi definitia »

SĂIDĂCÁR s. m. v. săhăidăcar. Vezi definitia »