BÍRNIC, -Ă, birnici, -ce, s. m. și f. (Înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. -nic. Vezi definitia »

ANICTÉRIC, -Ă adj. Care nu este însoțit de icter. [< fr. anictérique]. Vezi definitia »

FENÓLIC, -Ă adj. referitor la fenoli; care conține fenoli. (< fr. phénolique) Vezi definitia »

TÓNIC, -Ă I. adj. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul. ♦ accent ~ = accent muzical. (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. II. adj., s. n. (medicament) care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant. III. s. f. (muz.) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă. (< fr. tonique, it. tonico) Vezi definitia »

INTERGENÉZIC, -Ă adj. interval ~ = timp care separă două nașteri consecutive ale unei femei. (< fr. intergénésique) Vezi definitia »