BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s. f. Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează. ◊ Expr. A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. Vezi definitia »

CALCULÁRE, calculări, s. f. Acțiunea de a calcula; socotire. Vezi definitia »

ILUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a ilustra și rezultatul ei; ilustrație. [< ilustra]. Vezi definitia »

REORDONÁRE, reordonări, s. f. Acțiunea de a reordona. – V. reordonare. Vezi definitia »

MARTIRIZÁRE s.f. Acțiunea de a martiriza și (mai ales) rezultatul ei; trecere în rândul martirilor; martirizație; (p. ext.) martiriu. [< martiriza]. Vezi definitia »