Definita cuvantului fonotecă
FONOTÉCĂ, fonoteci, s. f. 1. Colecție de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se folosește la sonorizarea unor producții artistice (în cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată o astfel de colecție. – Din fr. phonothèque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fonotecă
jantă, jante s. f. (eufem.) prostituată. Vezi definitia »
TRÉNĂ s.f. Coadă lungă a unei rochii, care atârnă pe jos. ♦ Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< fr. traîne]. Vezi definitia »
SEMICONSOÁNĂ s.f. Semivocală; semiconsonantă. [Cf. fr. semi-consonne]. Vezi definitia »
dóniță (-țe), s. f. – Vas, găleată de lemn. Sl., cf. pol. do(j)nica „vas pentru muls”, din sl. dojnica „oaie de lapte”, ceh. donice „vas” (Cihac, II, 98; Tiktin). Cf. doică. Vezi definitia »
mentenánță s. f. Totalitatea operațiilor de întreținere și reparație ale unui sistem tehnic. (< fr. maintenance) Vezi definitia »