Definita cuvantului trenă
TRÉNĂ s.f. Coadă lungă a unei rochii, care atârnă pe jos. ♦ Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< fr. traîne].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu trenă
PÉSTĂ s. f. 1. boală gravă, infecțioasă și epidemică, prin febră, hemoragii și tumori care apar la subsuori și la gât; ciumă. 2. boală contagioasă la rumegătoare, porci și păsări de curte, produsă de virusuri specifice. (< fr. peste) Vezi definitia »
gîză (gấze), s. f. – 1. Insectă. – 2. Lighioană, vietate. – Var. ghiză. Creație expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf. bîză, și sl. g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 și Scriban, din pol. giez, care pare mai puțin probabil. Candrea, Elemente, 406, presupune că trebuie să se plece de la un vb. imitativ *gîzîi, format ca bîzîi. – Der. gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s. f. (insectă). Din rom. provine rut. gadzulja „gîndac” (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »
GANGLIOPLÉGICĂ adj. f. v. ganglioplégic1. [DOOM 2] Vezi definitia »
SCHÉMĂ s. f. 1. plan, proiect cuprinzând doar liniile, ideile generale ale unei lucrări, care permite o vedere de ansamblu asupra ei. 2. reprezentare grafică simplificată, cu ajutorul unor simboluri, a unui aparat, a unei construcții, a unui proces sau fenomen etc. 3. tablou cuprinzând denumirea posturilor și retribuțiile respective ale unei întreprinderi sau instituții. (< fr. scheme, germ. Skema, lat. schema) Vezi definitia »
BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Din băl + suf. -ușcă. Vezi definitia »