STRIGĂTÚRĂ, strigături, s. f. Exclamație onomatopeică; spec. specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental, care se strigă la țară, în timpul executării unor jocuri populare; chiuitură, strigăt. – Striga + suf. -ătură. Vezi definitia »

SCROFULÓZĂ, scrofuloze, s. f. Afecțiune cronică de natură tuberculoasă caracterizată prin inflamarea ganglionilor limfatici cervicali, inghinali sau axilari. ♦ Stare de debilitate (specifică copiilor și tinerilor) manifestată prin limfatism, hipertrofie ganglionară, predispoziție la tuberculoză etc. – Din germ. Skrofulose. Vezi definitia »

REOBÁZĂ, reobaze, s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase. Vezi definitia »

AGRICULTÚRĂ s.f. Totalitatea operațiilor și a metodelor de cultivare a pământului. [Cf. fr. agriculture, lat. agricultura]. Vezi definitia »

IZMENEÁLĂ, izmeneli, s. f. (Fam.) Purtare, atitudine afectată, lipsită de seriozitate, pretențioasă; fandoseală, sclifoseală. ♦ Strâmbătură, grimasă. – Izmeni + suf. -eală. Vezi definitia »