DECLINÁRE s. f. 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ◊ clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina) Vezi definitia »

DEZEXCITÁRE s.f. Revenire a unui sistem atomic sau nuclear dintr-o stare energetică superioară într-una inferioară. [Cf. fr. désexcitation]. Vezi definitia »

vânzătoáre s. f., g.-d. art. vânzătoárei; pl. vânzătoáre Vezi definitia »

REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni. Vezi definitia »

pușcătoare s. f. invar. prostituată. Vezi definitia »