RESTAURÁȚIE s. f. 1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. stil în arta franceză din epoca restaurației Burbonilor (181⁴-183⁰), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ◊ perioadă în istoria literaturii engleze, între 166⁰ și 170², care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. (< fr. restauration, lat. restauratio) Vezi definitia »

HIDROMETALURGÍE s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu extragerea metalelor din minereuri cu ajutorul soluțiilor apoase, prin solubilizare, filtrare, precipitare etc. --Din fr. hydrométallurgie. Vezi definitia »

PSEUDOFILOZOFÍE s. f. falsă filozofie. (< it. pseudo-filosofia) Vezi definitia »

CHERATOPLASTÍE, cheratoplastii, s. f. Operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee normală. – Din fr. kératoplastie. Vezi definitia »

MELANHOLÍE s.f. v. melancolie. Vezi definitia »