ARISTOCRAȚÍE s. f. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime. ◊ vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale. (< fr. aristocratie, gr. aristokratia) Vezi definitia »

TERMOESTEZÍE s. f. Sensibilitate la variațiile de temperatură, importantă în unele boli nervoase. [Pr.: -mo-es-] – Din fr. thermo-esthésie. Vezi definitia »

DEPERDÍȚIE s.f. (Franțuzism) Pierdere, diminuare. [< fr. déperdition]. Vezi definitia »

TELERADIOSCOPÍE s. f. aplicare a televiziunii la radioscopie. (< fr. téléradioscopie) Vezi definitia »

CROMATOGRAFÍE s.f. Procedeu de separare a unor substanțe dintr-un amestec, filtrându-se printr-un absorbant. [Gen. -iei. / < fr. chromatographie]. Vezi definitia »