ÎNCĂIERÁRE, încăierări, s. f. Acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – V. încăiera. Vezi definitia »

DEZBINÁRE, dezbinări, s. f. Faptul de a (se) dezbina; învrăjbire, neînțelegere, discordie; conflict, ceartă. – V. dezbina. Vezi definitia »

méndre s. f. pl. – Capricii toane, pofte. Origine expresivă, cf. mandră, s. f. (terci de mălai), handră, buleandră, fleand(u)ră, șandra-mandra etc. S-a propus ca etimon alb. mendur „manieră, fel” (Cihac, II, 718; cf. Philippide, II, 723); lat. mendulum (Philippide, Principii, 151); germ. dialectal Männerle (Tiktin). Pentru mandră (pl. mendre, cf. Scriban), pare dubioasă der. sugerată de Bogrea, Dscor., IV, 832, din țig. mandró. Vezi definitia »

SUPRADEVELOPÁRE, supradevelopări, s. f. Acțiunea de a supradevelopa. – V. supradevelopa. Vezi definitia »

SCURTCIRCUITÁRE, scurtcircuitări, s. f. Acțiunea de a (se) scurtcircuita. [Pr.: -cu-i-] – V. scurtcircuita. Vezi definitia »