Definita cuvantului mendre
méndre s. f. pl. – Capricii toane, pofte. Origine expresivă, cf. mandră, s. f. (terci de mălai), handră, buleandră, fleand(u)ră, șandra-mandra etc. S-a propus ca etimon alb. mendur „manieră, fel” (Cihac, II, 718; cf. Philippide, II, 723); lat. mendulum (Philippide, Principii, 151); germ. dialectal Männerle (Tiktin). Pentru mandră (pl. mendre, cf. Scriban), pare dubioasă der. sugerată de Bogrea, Dscor., IV, 832, din țig. mandró.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mendre
s.c.fiecare din treptele unei scari de lemn Vezi definitia »
REEDITÁRE s.f. Acțiunea de a reedita și rezultatul ei. [< reedita]. Vezi definitia »
PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura. Vezi definitia »
HIDROFINÁRE, hidrofinări, s. f. Operație de eliminare prin hidrogenare catalitică a sulfului sau a unor compuși care conțin sulf din unele produse petroliere. – Cf. fr., engl. hydrofining. Vezi definitia »
RĂSPICÁRE, răspicări, s. f. (Înv.) Faptul de a răspica. – V. răspica. Vezi definitia »