PREDICÁT, predicate, s. n. 1. (Gram.) Parte principală a propoziției, care arată o acțiune, o stare sau o însușire a subiectului. ◊ Predicat verbal = predicat exprimat printr-un verb la un mod personal (sau printr-o interjecție). Predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ la un mod personal și un nume predicativ. 2. (Log.) Termen al unei judecăți care afirmă sau neagă ceva despre subiect. – Din fr. prédicat, lat. praedicatum. Vezi definitia »

DEZUMFLAT¹ s. n. Dezumflare. – V. dezumfla. Vezi definitia »

FTALÁT, ftalați s. m. Sare sau ester al acidului ftalic – Din fr. phtalate. Vezi definitia »

POSEDÁT, -Ă, posedați, -te, adj., s. m. și f. (Om) stăpânit de obsesii, de frământări sufletești; p. ext. nebun. – V. poseda. Vezi definitia »

CLAXONÁT s. n. Claxonare. – V. claxona. Vezi definitia »