STRIDÉNȚĂ s.f. Însușirea a ceea ce este strident. ♦ Sunet, culoare, ton strident. [Cf. fr. stridence]. Vezi definitia »

pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pițigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală. Vezi definitia »

poiecioáră, poiecioáre, s.f. (reg.) grajd de vite mic; adăpost mic pentru pentru oi, capre și alte animale mici; cocină mică de porci. Vezi definitia »

harneală, harneli s. f. (deț.) 1. ironie, batjocură; glumă proastă 2. (deț.) simularea îmbolnăvirii în vederea sustragerii de la îndeplinirea unei sarcini Vezi definitia »

SACOLÉVĂ s. f. navă de cabotaj în Levant, curbată și ridicată în partea dinapoi. (< fr. sacolève) Vezi definitia »