ELÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. éluvium) Vezi definitia »

PROMÉȚIU s.n. (Chim.) Element din familia pământurilor rare. [Pron. -țiu. / < fr. prométhium]. Vezi definitia »

MÉDIU s.n. 1. Natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc. ◊ Mediu geografic = totalitatea condițiilor naturale exterioare ale vieții sociale, care constituie una dintre condițiile necesare și permanente ale vieții materiale a societății și unul dintre factorii care influențează dezvoltarea ei. ♦ Orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen. ◊ Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, folosită pentru înmulțirea microbilor în laborator în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. 3. (În forma medium) (Cel) care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. médium]. Vezi definitia »

AFÉLIU s.n. (Astr.; op. periheliu) Punctul cel mai îndepărtat de Soare de pe orbita unei planete. [< fr. aphélie, cf. gr. apo – departe, helios – soare]. Vezi definitia »

FEROVANÁDIU s. n. aliaj de fier și vanadiu. (< fr. ferrovandium) Vezi definitia »