Definita cuvantului amintire
AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de A(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care amintește de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viață. – V. aminti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu amintire
AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. – V. ajunge. Vezi definitia »
ÎNTEMEIÉRE s. f. Acțiunea de a (se) întemeia și rezultatul ei; înființare, instituire, fundare. ♦ Fig. Consolidare. [Pr.: -me-ie-] – V. întemeia. Vezi definitia »
RECONSTITUÍRE, reconstituiri, s. f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei. 1. Recompunere. 2. Refacere a unor acte de stare civilă pierdute, distruse sau aflate în străinătate, de unde nu pot fi obținute. 3. (Jur.) Restabilire a împrejurărilor în care s-a comis o infracțiune. 4. (Ling,) Reconstrucție. – V. reconstitui. Vezi definitia »
LĂBĂRȚÁRE, lăbărțări, s. f. Faptul de a se lăbărța; lărgire (excesivă). – V. lăbărța. Vezi definitia »
REBÁTERE, rebateri, s. f. Acțiunea de a rebate. – V. rebate. Vezi definitia »