FLUTURĂTÓR, -OÁRE, fluturători, -oare, adj. Care flutură. – Flutura + suf. -ător. Vezi definitia »

SUPERCONDUCTÓR s. n. conductor electric de mare capacitate. (< engl. superconductor) Vezi definitia »

CONSERVATÓR s.n. Școală superioară de muzică. [< germ. Konservatorium, cf. fr. conservatoire]. Vezi definitia »

OBÓR¹, oboare, s. n. 1. (Reg.) Loc (împrejmuit) unde se ține un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piață. 2. (Pop.) Împrejmuire pentru vite; țarc, ocol, staul. ♦ Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curții unde se țin unelte agricole, nutreț pentru vite etc. – Din bg., scr. obor. Vezi definitia »

slăbitór, slăbitoáre, adj. (înv.) 1. care slăbește, care pierde din greutate, care se jigărește. 2. (despre medicamente, tratamente și efectele lor) care slăbește puternic, atonic. 3. (substantivat, n.) soluție care se folosește pentru reducerea densității imaginii fotografice. Vezi definitia »