Definita cuvantului frântură
FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (=fractura) sau frânt + suf. -ură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frântură
SINECÚRĂ s. f. slujbă, funcție bine retribuită, care necesită o muncă minimă sau nu necesită nici o muncă. (< fr. sinécure) Vezi definitia »
CÚPĂ2 s. f. 1. (croitorie) tăietură, croială. 2. (la jocul de cărți) tăierea, separarea cărților în două părți. (< fr. coupe) Vezi definitia »
METALOTÉCĂ s.f. Muzeu de metale, de obiecte metalice. ♦ Colecție de obiecte metalice. [Gen. -cii. / cf. it. metalloteca]. Vezi definitia »
felíșcă s.f. (reg.) plantă cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice; filimică, călinică, gălbinele, roșioară, roșuliță, rușnică, rușnici, rugiuliță, ruguliță. Vezi definitia »
TERMISTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență electrică a cărei valoare variază cu temperatura. [< fr. thermistance]. Vezi definitia »