recerúț, -ă, recerúți, -te, adj. (înv.) trebuincios, necesar, solicitat. Vezi definitia »

chibiț, chibiți s. m. 1. persoană ipocrită. 2. hoț specializat în culegerea de informații utile bandei. Vezi definitia »

STRUȚ², struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț¹ (cu sensul după germ. Strauss „struț¹” și „buchet”). Vezi definitia »

FILȚ, filțuri, s. n. 1. Pâslă fină făcută din păr de iepure, care servește la confecționarea pălăriilor. 2. Țesătură specială făcută din lână împâslită și folosită la fabricarea filtrelor¹, ca izolator fonic etc. – Din germ. Filz. Vezi definitia »

OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț. Vezi definitia »