HEIȚ s. m. (Reg.) Carne slabă (de miel). Vezi definitia »

sclepț (-ți), s. m. – Tăun (Hypoderma bovis). Sb. slepica „păduche”. Legătura cu gr. (σ)ϰνίψ (Tiktin) este improbabilă. Sec. XVII. și Mold. Candrea se gîndea la sb. šklopac „înțepătură”. Vezi definitia »

clăbắț (-béțe), s. n. – Căciulă din piele de miel cu blană. Sb. klobuc „căciulă” (DAR). De la o formă dim. derivă clăbucet, s. n. (căciulă), cunoscut mai ales ca toponim, cf. Iordan, BF, III, 164 și BL, VI, 34. Vezi definitia »

SĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, săltăreți, -e, adj. 1. Care se deplasează sărind, făcând salturi, care sare întruna; săltător; (despre pași, mers) săltat. ♦ Care se mișcă sau se efectuează cu mișcări repezi, sprintene, vioaie. 2. (Despre dans, muzică, versuri) Cu ritm vioi. – Sălta + suf. -ăreț. Vezi definitia »

omuleț, omuleți s. m. v. oagăr (1). Vezi definitia »