zestráș (înv., reg.) s. m., pl. zestráși Vezi definitia »

HAȘÍȘ s.n. Substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cânepă exotică. [< fr. hachisch, cf. ar. hași – iarbă]. Vezi definitia »

răvaș, răvașe s. n. 1. mesaj scurt; epistolă, scrisoare. 2. (intl.) consemn. Vezi definitia »

ilíș (ilíșuri), s. n. – Impozit pe pescuitul în apele statale, și după cît se pare, pe diferite tranzacții comerciale. Tăt. ülüs „parte” (Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, II, 607). După Drăganu, Dacor., VII, 216, din mag. élést „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetări istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, înv. – Der. ilișer (var. ilișar), s. m. (persoană care strînge impozitul). Vezi definitia »

GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Vezi definitia »