Definita cuvantului frontieră
FRONTIÉRĂ, frontiere, s. f. Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său; graniță, hotar. [Pr.: -ti-e-. – Var.: (înv.) fruntárie s. f.] – Din fr. frontière.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frontieră
NARCOANALÍZĂ s. f. netodă psihanalitică de explorare a subconștientului cuiva, supus acțiunii unui stupefiant sau hipnotic. (< fr. narco- analyse) Vezi definitia »
COȘOLÍNĂ s. f. (Reg.; cu sens colectiv) Cereale cosite de verzi și date ca nutreț la vite. – Din ucr. košelyna. Vezi definitia »
lătíță (-țe), s. f. – (Banat) Plastron, piept de cămașă. Sb. latica (Candrea). – Der. lătițar, s. n. (Banat, colier de mărgele de sticlă), cf. DAR. Vezi definitia »
MÁRCĂ4, mărci, s. f. (adesea determinat prin „poștală”) Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., servește drept plată anticipată a transportului poștal. – Din germ. Marke. Vezi definitia »
-LÉMĂ2 elem. „alternativă”. (< fr. -lemme, cf. gr. lemma, premisă) Vezi definitia »