MIÁZĂ s.f. (Med.) Boală provocată de larvele unor muște, care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. [Pron. mi-a-. / < fr. myiase, cf. gr. myia – muscă]. Vezi definitia »

CĂPRIOREÁLĂ, căprioreli, s. f. Totalitatea căpriorilor (II 1). [Pr.: -pri-o-] – Căprior(i) + suf. -eală. Vezi definitia »

BERLÍNĂ s.f. 1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin). 2. Caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri mobile laterale; sedan. [< fr. bérline, cf. it. berlina]. Vezi definitia »

cóbcă, cóbce, s.f. (reg.) plasă de prins pește. Vezi definitia »

CLĂNȚĂNEÁLĂ, clănțăneli, s. f. Clănțănit. Clănțăni + suf. -eală. Vezi definitia »