Definita cuvantului frunză
FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ principal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 2. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu frunză
CHISTÉRĂ s. f. rachetă2 (1), partea din față, de forma unei linguri alungite, folosită în jocul de pelotă. (< fr. chistera) Vezi definitia »
MINÚTĂ s.f. 1. Textul original al unui act, al unei sentințe. 2. Redactare provizorie a unui document, a unui plan etc. 3. Rezumat asupra discuțiilor dintr-o ședință. [< fr. minute, cf. lat. minuta – mică]. Vezi definitia »
ciridoánă adj. f. (reg.; despre capră) neagră și pe obraz roșie. Vezi definitia »
BẤRNĂ, bârne, s. f. Trunchi gros de copac, cojit (și fățuit cu barda), folosit ca material de construcție. Vezi gunoiul (sau paiul) din ochiul altuia și nu vezi bârna din ochiul tău = te supără micile defecte ale altora, dar nu-ți dai seama de defectele tale mari. – Slav (v. sl. brŭvĩno). Vezi definitia »
FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură. Vezi definitia »